Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FACE LEGĂTURA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 82 pentru FACE LEGĂTURA.
... RACÓRD , racorduri , s . n . 1. Legătură , contact între două părți ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg . 2. Piesă ( constituită din una sau din două părți tubulare cu ... legătura între două conducte și prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular . 3. Porțiune de circuit electric care pune în legătură aparatul , mașina sau locul de utilizare a energiei electrice cu rețeaua de distribuție . 4. Legătură
CÁLE , căi , s . f . I. 1. Fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor , a vehiculelor și a animalelor ; drum . 2. Arteră de pătrundere într - un oraș , făcând legătura cu o șosea importantă . 3. Element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină . 4. Succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități . 5. Călătorie . Dor de cale . 6. Distanță , depărtare . A mers cale de două ceasuri . II. Fig . Direcție luată de o dezvoltare , de o acțiune , de o mișcare ;
... f . 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere . 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice . 3. Coridor subteran ( adesea ramificat ) pe care și - l sapă unele animale pentru a le ...
... intermediari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi , care este ( relativ ) la mijloc ; care face trecerea de la ceva la altceva . 2. S . m . și f . Persoană care , de obicei în schimbul unui avantaj bănesc , face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți , cu împuternicirea acestora ; persoană care mijlocește încheierea unei operații ( economice ) ; mijlocitor . V. mediator ...
LÍNIE , linii , s . f . 1. Trăsătură simplă și continuă ( de forma unui fir ) făcută pe o suprafață cu tocul , cu creta , cu creionul etc . 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită , o direcție sau leagă ( pe o hartă , pe un plan etc . ) diferite puncte în spațiu . 3. ( Fam . ) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru ; liniuță . 4. Riglă . 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești , egală cu a zecea parte dintr - un deget . 6. ( În loc . ) În linie = în șir drept , în rând , în aliniere . 7. ( Livr . ) Rând de cuvinte într - o pagină scrisă . 8. Succesiune , serie a strămoșilor sau a descendenților ; filiație . 9. Sistem ( sau parte a unui sistem ) de fortificații , de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu , a unui punct strategic etc . 10. ( Adesea urmat de determinări care arată felul ) Ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile , tramvaiele sau metrourile ; porțiune delimitată dintr - o asemenea rețea . 11. Itinerar , traseu ( al unui serviciu de transport ) . 12. Ansamblu de fire , de cabluri etc . care fac legătura între două sau mai multe puncte . 13. ( ...
... numai ) cu . . . , a se preocupa neîntrerupt ( sau numai ) de . . . , a nu se lăsa de . . . 6. Intranz . și refl . A face parte integrantă dintr - un tot ; ( despre unelte ) a face parte dintr - un sortiment , dintr - o garnitură etc . 7. Intranz . A se referi la . . . , a fi în legătură cu . . . , a face parte din . . . 8. Intranz . A fi legat sufletește de ceva : p . ext . a avea pentru cineva o afecțiune puternică , a ... conjunctiv ) A dori mult ca ceva să se întâmple , să se facă sau să fie ; a simți imboldul de a face ceva . III. 1. Tranz . A face ca trupul ( sau o anumită parte a lui ) să stea mai mult timp într - o anumită poziție sau atitudine . 2. Tranz . A ... bătut , a nu se lăsa înduplecat ; a rezista . 7. Refl . și tranz . A se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere . V. Tranz . 1. A ocupa , a avea ( un loc ) . 2. A stăpâni ...
... ȘTUȚ , ștuțuri , s . n . Bucată scurtă de țeavă , care face
... ABÁCĂ , abace , s . f . ( Arhit . ) Placă subțire ( pătrată ) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face
... bride , s . f . 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă . 2. Piesă metalică în formă de " U " , care face
... CAPITÉL , capiteluri , s . n . Partea superioară , mai groasă ( și ornată ) , a unei coloane sau a unui pilastru , care face
... de foc , în mine etc . pentru a provoca explozia unei încărcături . 3. Capsulă ( 4 ) . 4. ( Elt . ) Rondelă metalică izolată de soclul becului , care face